Rezumat

Pemfigus vulgar (PV) reprezintă o boală potențial fatală, autoimună, cu localizare intraepitelial, caracterizată clinic prin bule flasce și eroziuni ale pielii și mucoaselor, iar histologic prin acantoliză. Scopul principal în tratamentul PV este controlul bolii, prevenirea recidivelor și evitarea reacțiilor adverse asociate utilizării prelungite a corticosteroizilor sistemici (CS) și a agenților imunosupresivi [1]. Până în prezent, CS rămân standardul de aur și prima opțiune terapeutică în PV, iar asocierea lor cu agenți imunosupresivi permit obținerea unui efect terapeutic mai bun, reducându-se de asemenea și dependența față de CS [2]. Relatăm și discutăm cazul unei paciente în vârstă de 42 de ani cu diagnosticul de Pemfigus vulgar din 2018 confirmat anatomo-patologic, aflate sub terapia de specialitate cu Medrol 8 mg/zi, medicația asociată corticoterapiei și Imuran (Azatioprină) 150 mg/zi, ce se prezintă pentru reevaluare clinico-biologică și conduita terapeutică de specialitate în contextul persistenței erupției buloase.