Rezumat

Sepsisul cutanat constituie o problemă de actualitate în cercetarea internațională, iar mortalitatea ridicată și incidența crescută a disfuncției de organ fac necesară și benefică detectarea precoce a sepsisului, pentru inițierea rapidă a unui tratament sistemic adecvat, încă din primele ore de la stabilirea diagnosticului. Orice tip de infecție cutanată-bacteriană, virală sau fungică-poate cauza sepsis, însă cele mai frecvente sunt infecțiile bacteriene. Vasculitele, precum trisindromul Gougerot-Ruite, pot genera sepsis, îndeosebi dacă pacientul prezintă și alte patologii care concură la declanșarea unei cascade complexe, de perturbări ale mai multor organe și sisteme, cu insuficiența funcțională a acestora.

Trisindromul Gougerot-Ruiter sau vasculita alergică leucocitoclazică se caracterizează prin afectarea arteriolelor și a venulelor postcapilare, în declanșarea căreia intervin mai mulți factori (microbieni, medicamentoși, autoimuni). Trisindromul Gougerot-Ruiter se prezintă frecvent sub forma unei purpure palpabile cu localizare electivă în 1/2 inferioară a corpului, evoluția fiind acută, subacută sau cronică.

Prezentăm cazul unui pacient de sex masculin în vârstă de 60 de ani, cu multiple comorbidități cardio-vasculare, metabolice, gastroenterologice și cu numeroși factori de risc asociați (fumător, supraponderal), care se prezintă în clinica de dermatologie pentru leziuni maculopapulo-purpurice și micronoduli cu centrul necrotic, unele izolate (abdomen, coapse), altele confluate la nivelul gambelor sub forma unor ulcerații necrotice dureroase și pruriginoase, cu debut de aproximativ 3 săptămâni, inițial cu localizare la nivelul gambelor și ulterior cu extinderea acestora la nivelul coapselor și abdomenului. Pacientul nu a urmat tratamente topice sau sistemice la domiciliu. Pornind de la elementele clinice și paraclinice, tinând cont de comorbidități și de factorii de risc, s-a stabilit diagnosticul de sepsis cutanat, având ca trigger vasculita. Valorile crescute ale biomarkerilor inflamatori au determinat inițierea precoce a antibioterapiei și a tratamentului anticoagulant, iar corticoterapia s-a efectuat în cure scurte, fiind limitată de statusul glicemic dezechilibrat. Evoluția a fost favorabilă, dar lentă, datorită constelației inflamatorii a patologiilor preexistente.

Prognosticul pacienților cu trisindrom Gougerot-Ruiter este de obicei favorabil, afectarea strict cutanată fiind frecventă, însă trebuie evaluată posibilitatea apariției complicațiilor atunci când există patologii asociate.