Acneea, indeosebi cea cu localizare faciala, poate fi cauza unor reactii emotionale negative. Acneea prin alterarea imaginii corporale are un impact negativ personal constand in devalorizarea pacientului si relational manifestat prin comportamentul acestuia. Rasunetul acneei asupra pacientului este o problema de perceptie. In adolescenta este important de a separa manifestarile de instabilitate dispozitionala caracteristice varstei de dezordinile psihologice pe care acneea le produce sau le agraveaza, acestea trebuind sa fie luate in considerare de medic in momentul luarii deciziei terapeutice. Studiile efectuate au aratat diferente in prezenta depresiei, anxietatii si sinuciderii la pacientii acneici.

Depresia indusa de acnee este diferita de depresia care apare in contextul administrarii medicatiei putand fi atribuita probabil utilizarii acestora si disparand la intreruperea ei.

Isotretinoinul (acid 13 cis-retinoic) administrat oral sia aratat eficienta in tratamentul acneei, in particular in formele severe. Rolul isotretinoinului in aparitia sau agravarea sindromului depresiv a fost discutata de diversi autori in contextul prezentarii de cazuri clinice, a asocierii temporale intre aparitia depresiei si expunerea la medicament, a relatiei dintre introducerea/reintroducerea medicamentului, a relatiei depresiei cu doza de isotretinoin administrata sau a mecanismului biologic plauzibil al aparitiei acesteia.

Concluzia care se desprinde este ca surprinderea modificarilor afective la pacientii care urmeaza tratament cu isotretinoin necesita urmarirea atenta a acestora de catre medic.