Determinantul major al culorii pielii este cantitatea si calitatea pigmentului produs deci, activitatea melanocitelor si nu densitatea lor. Pigmentarea pielii presupune cooperarea intre melanocite – keratinocite – fibroblasti. Pigmentii melanici sunt: eumelaninele,

feomelaninele, tricromii. Indiferent de tipul de melanina sintetizat, punctul de plecare este tirozina.

In biosinteza melaninei sunt implicate in special tirozinaza si proteinele inrudite care au functii catalitice ce pot modifica tipurile de melanina produse.

Melanocitele contin o organita intracitoplasmatica unica – melanozomul, care este locul biosintezei de melanina; aceasta este produsa si apoi transferata keratinocitelor vecine unde e distribuita ca o „palarie“ supranucleara, cu rol in protectia ADN-ului fata de radiatia ultravioleta. Transportul intracelular al melanozomilor este asigurat de proteine motor: miozina V, kinezina, dineina. Iradierea UV creste transportul anterograd al melanozomilor.

S-a evidentiat o relatie invers proportionala intre culoarea constitutiva a pielii si rata de aparitie a cancerului cutanat, cei cu pielea deschisa la culoare au un risc de 50 de ori mai mare de a dezvolta cancere cutanate bazocelulare si spinocelulare si sunt de 13 ori mai predispusi la melanom decât cei cu piele inchisa la culoare.