Pielea este expusa constant mediului oxidativ, in mod special radiatiilor ultraviolete (UV). Expunerea cronica determina fotoimbatranire si fotocarcinogeneza si reprezinta cel mai important factor de risc de mediu atat pentru aparitia melanomului cat si a cancerelor de piele non-melanocitare. Cancerele de piele non-melanocitare sunt cele mai frecvent diagnosticate cancere la nivel mondial. Au fost descrisi si factori de risc ce depind de pacient precum si perioade din viata cand expunerea la radiatii UV este critica pentru aparitia tumorilor. Sunt multe mecanisme prin care radiatiile UV induc, promoveaza si sustin carcinogeneza in epiteliomul bazocelular, carcinomul spinocelular si keratoza actinica.
Cel mai cunoscut este efectul mutagenic direct asupra ADN-ului, care favorizeaza apoptoza precum si producerea speciilor reactive de oxigen consecutive absorbtiei razelor UV la nivelul pielii care produc modificari fotochimice la nivelul cromoforilor, exprimate clinic prin eritem si inflamatie. Radiatiile UV au si un efect imunosupresor si favorizeaza aberatiile genetice, cea mai frecventa dintre ele fiind la nivelul genei p53 care codifica o fosfoproteina implicata in controlul ciclului celular si mentinerea stabilitatii cromozomiale. S-a demonstrat deasemenea ca radiatiile UV determina supraexpresia ciclinei-D1 avand drept consecinta progresia ciclului celular si proliferarea celulara. Atat Fas cat si bcl-2 sunt supraexprimate. Cu toate acestea, etiologia cancerului de piele nonmelanocitar este inca neclara si foarte controversata.